M-a chemat domnul maior în cămăruță

Într-o țară tocată și umilită de un regim totalitar este de înțeles să existe cicatrici și răni nevindecate. Au trecut 34 de ani de la desprinderea de regimul trecut și cu toate acestea referințele la acele vremuri se fac deseori cu multă patimă și cu o judecată sumară, blocată în niște clișee de nezdruncinat. Pentru că am fost și voi fi judecat inevitabil pentru ceea ce mi s-a întâmplat și pentru a da șansa unei judecăți obiective, trebuie să fiu cât se poate de transparent în această privință încă din prima zi a publicării paginii web personale. Am spus că "mi s-a întâmplat" pentru că nu am inițiat eu ceea ce s-a întâmplat și nici nu am contribuit la ceea ce s-a întâmplat. În fața unui maior de securitate, eu am acționat după gândirea și priceperea pe care am avut-o la acel moment. Nu am știut cum să refuz semnarea unui angajament cu un asemenea text fără sa provoc consecințe nebănuite, dar nici nu am dat curs vreunei colaborări cu Securitatea.

Nu este prima dată când public această filă de istorie personală. De aceea vă voi invita către o postare de Facebook pentru întreaga poveste. De la data publicării pe Facebook, niște păreri personale despre USR s-au mai schimbat, dar povestea mea, nu. Am editat în text doar sintagma originală "zoon politikon" pentru a-i sublinia conotația de atunci, de "real politic".

Dacă doriți să mă judecați, vă rog să o faceți folosind una sau mai multe fraze, cu subiect și predicat. Vă rog nu faceți apel doar la niște atribute și nu afirmați despre mine lucruri pe care nu le știți sigur. Eu voi da o replică, dacă voi considera de cuviință, și vă rog să o primiți. În acest fel relația noastră va sta sub semnul civilității.

Vă sunt recunoscător dacă citiți povestea.